‘Există zile în care a trăi nu are sens. Trăiesc doar pentru acele zile în care viaţa înseamnă vis de neuitat.’
…a trecut aproape un an de cand am decis sa-mi astern gandurile in aceste pagini virtuale…era o decizie de maturizare sufleteasca…era o dorinta de a impartasi cu voi sentimentele, trairile si ideile care imi umplu viata…intotdeauna am avut o sete continua de alimentare a mintii, a sufletului si a trupului…de foarte multe ori aveam senzatia ca sunt altfel decat multi semeni…nu ca as fi fost mai frumoasa sau mai desteapta ci, pur si simplu, stiam ca eu simt un lucru inzecit fata de altii…o perioada m-am framantat…o alta perioada am refulat in arta – muzica, dans, pictura…apoi, fiind o fire care sa plictiseste repede, am abandonat toate astea si mi-am propus sa devin o femeie de afaceri…am inceput sa studiez jocurile si legile afacerilor, am inceput sa caut oportunitati de dezvoltare profesionala si incet-incet am inceput sa cresc…dar, ca si cu intaltimea mea, totul se intampla prea repede…cresteam mult si repede…si, dintr-o data, am picat, de la toate inaltimile mele…m-a durut…si, cum spuneam mai devreme, m-a durut de 10 ori mai mult decat ar fi trebuit…a fost prima mare pauza pe care mi-am luat-o de la viata…o pauza in care nu am vrut sa fac nimic…nu am putut sa fac nimic…o pauza in care am pierdut contactul cu multa lume…cu parintii…cu casa…cu televizorul…cu munca…am simtit ca nu mai puteam sa fac nimic…si n-am facut nimic…
probabil fiecare dintre noi are momente de ratacire in viata…de disperare, de cumpanire…unii le resimtim mai mult, altii mai putin…optimistii isi spun: ‘e doar o perioada’, pesimistii: ‘asta-i viata’…nu stiu in ce categorie ma incadrez eu, dar cert e ca acum cateva saptamani imi spuneam ca asta e viata mea, acum insa lupt din rasputeri sa cred ca e doar o perioada ce va trece…am scris aici ca intr-o carte…nu am spus tot ce as fi putut spune pentru ca toti ne pastram cate putin doar pentru noi…nu am cautat sa impreionez, nici sa demoralizez…nu am pretins ca am dreptate, dar nici nu mi s-a demonstrat ca a fost ceva gresit…
ai simtit vreodata ca te doare acolo, undeva in piept? nu stiu daca e inima, sufletul sau altceva…dar e o durere apasatoare care te sufoca, care iti inunda ochii si mintea? ai fi vrut parca sa bagi mana si sa smulgi…nu stiu care durere este mai mare – cea fizica sau asta…dar, daca gasesti o insulita de regasire, totul se dizolva, incet, lin…apare acel ceva sau cineva care prin simpla prezenta, prin cateva cuvinte si o imbratisare topeste ghetarul din piept care te sufoca adineauri…nu trebuie sa fie cineva special, nu trebuie sa fie un om care sa te iubeasca sau caruia sa-i pese…nu e un om care sa fie constient de puterea pe care o are asupra ta in anumite momente…e doar un om…un trecator…si eu gasisem aceasta insulita…m-a eliberat de sufocare in momente de adancire profunda…mi-a oferit cateva clipe de echilibru, m-a ajutat sa trec de la ‘asta-i viata’ la ‘e doar o perioada’…dar cum orice insula e supusa pericolului de inecare…si a mea s-a pierdut in valurile spumegande…de data asta am incercat eu sa o salvez, stiind ca altfel ne salvam pe amandoi…dar cine sunt eu…sunt doar un om…un trecator…nu am puteri supraomenesti, desi, azi, mi-as dori sa pot avea…am vazut ‘Titanic’ de cateva ori…am izbucnit in plans de fiecare data in momentul in care Rose il tine strans de mana pe Jack in timp ce acesta aluneca spre fundul oceanului…poate ca daca nu i-ar fi intins mana sa-l ajute nu ar fi fost atat de dureros momentul…dar, am deviat…povestea mea nu are nicio legatura cu iubirea din filmul renumit…e doar o metafora…
azi am resimtit durerea, disperarea, lacrimile…dar azi nu am mai avut un loc al regasirii in exterior…si atunci am constatat ca imi pot crea un astfel de loc chiar in mine…e mai greu, e-adevarat, dar se poate…o lumina stinghera a inceput sa se infiltreze in mine…o noua regasire…de data asta – o trambulina pentru clipa urmatoare…poate e mai bine asa…
azi am hotarat ca aceasta va fi ultima pagina din cartea unei clipe cu mine…as fi putut scrie foarte multe cu si despre…dar ii las pe altii sa o faca…sunt sigura ca si tu poti crea o astfel de carte…si, crede-ma, uneori e bine sa o faci…scopul initial este sa te cunosti mai bine pe tine…rezultatul depinde de tine…
as fi multumit celor care au citit constant si au urmarit agitatia dinauntrul meu…dar nu cred ca multumirile isi au rostul…e alegerea fiecaruia ce vrea sa citeasca…avem acest drept suprem de a alege…ai grija sa alegi ceva ce nu poate fi conditionat de dorinta altora! ma tem ca nu prea exista multe variante, iar daca le gasesti – exploateaza-le! acest blog a fost o alegere a mea pe care stiam sigur ca nu mi-o poate conditiona nimeni…de aceea nu am inteles de foarte multe ori pe acei care au incercat sa ma conteste cu vehementa…dar multe lucruri raman neintelese in viata…si poate e mai bine sa nici nu incerci sa le intelegi…
daca macar pentru o secunda, dupa ce ai citit vreun post de-aici, ai simtit ca nu intelegi nimic – bucura-te! nu am scris ca sa intelegi tu, ci ca sa inteleg eu…si cu cat mai multe nu ai inteles cu atat mai mult trebuie sa te bucuri…nu toti suntem la fel…unii suntem mai transparenti, altii ramanem neintelesi toata viata…unii suntem caractere simple si ne dorim o viata complexa, pe care n-o putem avea, altii suntem caractere complexe si ne dorim o viata simpla care, atunci cand ni se ofera, ne dam seama ca nu o putem trai…e ca si cu podoaba capilara – cei creti vor sa aiba parul drept si invers…ferice de cei care sunt multumiti si impacati cu ei insisi…
am ajuns sa vreau si sa cred ceea ce altii afirmau, dar nu credeau – viata mea inseamna azi si acum…nu e nicio zi de maine si niciun plan maret de viitor…si nu, nu e pesimism…e viata mea…asa aleg sa traiesc…multumesc tie ca m-ai invatat ca se poate si asa…
uh, ma simt ca la Oscar 
…parca as multumi, parca m-as lauda, parca as plange, parca as mai povesti…o scrisoare de 100 de pagini…poate o voi scrie candva…sau poate mai bine nu…
hai sa fac altfel…13 lucruri pe care vreau sa le mai spun in incheiere…pentru mine, pentru tine, pentru ei…(oricum putini sunt cei care vor avea rabdare sa ajunga pana aici)
1. viata chiar merita traita si viata sigur bate filmul! sunt ele momente grele, rataciri, dar sunt si foarte multe clipe frumoase care te fac sa crezi ca a meritat asteptarea…si eu am avut destule astfel de momente…
2. exista iubire si exista 6 miliarde de forme ale ei…avem nevoie de iubire si avem nevoie sa iubim…asa suntem construiti, iar cine nu recunoaste asta pica in extrema ipocriziei…daca tii cu adevarat la cineva – lupta azi pentru a-l mentine in viata ta si pentru maine…
3. nu exista suflete-pereche…exista o proiectie a mintii si a sufletului asupra celuilalt care creeaza o iluzie si o stare…un suflet pereche se naste din fiecare dintre noi si se proiecteaza pe cel ce il alegem sa-l poarte…unii se decid repede, altii foarte greu, altii niciodata…
4. lumea noastra e plina de frici si frustrari…toate astea nasc foarte multe rautati…rautatile deriva si se transforma in numeroase forme de actiune – razbunari, invidii, blesteme, certuri, razboaie, etc…numai de noi depinde declansarea sau aplanarea lor…cu cat scapi mai mult de fricile si frustrarile ce te apasa cu atat sansele sa participi la acte de rautate scad…
5. parintii si copii ar trebui sa-ti fie ce mai apropiati oameni…datorita parintilor ai venit si datorita copiilor vei ramane…de fiecare data cand ai ocazia spune-le cat de mult tii la ei, ajuta-i atunci cand poti…maine s-ar putea sa nu mai fie si o sa regreti foarte mult…imi iubesc parintii mai presus de orice pe lumea asta si abia astept clipa cand voi deveni mama pentru a le povesti copiilor mei ce bunici minunati au…
6. omenirea a trecut prin foarte multe etape – de la primele pagini ale Bibliei pana la omucideri in masa, razboaie, calamitati si alte pagini de istorie…fiecare generatie a trait prin prisma evenimentelor acelor vremuri…nu te lasa marcat de tot ce se intampla in lumea asta…toate trec, mai devreme sau mai tarziu…doar noi ramanem ceea ce am fost creati sa fim – oameni…nu uita ce te deosebeste pe tine de tot ce-i in jurul tau…
7. sexul intr-adevar vinde…sexul este o componenta importanta a puzzle- lui numit ‘viata’…uneori aceasta piesa lipseste cu desavarsire, alteori exista din abundenta…dar hai sa nu animalizam procesul si actul in sine…sa na bucuram de momente si extaze fiecare in intimitatea lui, acolo unde e si locul sexului…a, si atunci cand gasesti partenerul potrivit – bucura-te din plin si profita! iar daca nu esti foarte sigur ca e potrivit – testeaza de mai multe ori, poate gasesti cheia care sa deschida usa eliberarii…
8. fii original…daca tot suntem in secolul inventivitatii nu trebuie sa ne limitam doar la noutatile tehnologiei…nu mai folosi replici patetice, vagi si seci…nu mai fac gesturi pregatite de acasa…fii asa cum vrei sa fii si cum crezi ca poti sa fii…
9. dintotdeauna am visat foarte mult in somn…ani de dimineti in care ma trezeam debusolata si nu stiam daca am visat sau am trait…fragmente din vise imi apar fulgera mereu existenta…bucurii si tristeti, surprize si banalitati…o alta viata in a mea viata….o experienta deosebita…o minune a mintii si a subconstientului…candva eram suparata pe ele…acum ma bucur de fiecare data cand ma trezesc si stiu ca am visat…o alta lume, paralela, in lumea mea…un vis pe care multi il au, putini il vad realizat…nu am avut niciodata cosmaruri…
10. nu sunt nici femeia perfecta, nici partenerul ideal, nici aroganta, nici infumurata…sunt doar un om, cu bune si cu rele…un om care cauta raspunsuri la foarte multe intrebari…nu sunt nici fumoasa, nici desteapta…iar daca asa ma vezi e doar pentru ca asa vrei sa ma vezi…am un trecut pe care il pastrez mereu in amintire, un prezent pe care il traiesc intre disperare si dorinta si un viitor pe care nu vreau sa-l anticipez…nu cred in vorbe gen ‘exista cineva in lumea asta si pentru tine’ sau ‘ce-i al tau e pus deoparte’, nici ‘iti respect dorinta, chiar daca eu imi doresc altceva’, nici ‘asta este viata’…nici multe altele…eu cred ca exist eu, tu, el ea, ei…si exista Dumnezeu…El ne da…noi facem…simplu…nu cred in fobii si in superstitii…cred in puterea noastra si a psihicului nostru…si mai cred in noroc…
11. plangi atunci cand simti nevoia…plangi daca poti, chiar daca esti barbat…plangi si de fericire si de durere…e mai grav cand vrei sa plangi si nu poti…eu sunt surprinsa de cati litri de lacrimi pot crea aceste glande…uneori, lacrimile raman singurele martore la durerea sau fericirea ta…
12. profesia si cariera sunt importante in viata fiecarui om apt de munca…bucura-te daca esti apt si munceste…dar nu uita ca un job este doar o ocupatie cu ajutorul careia castigi niste bani si iti folosesti resursele…cariera nu trebuie sa devina un stil viata…muncesti ca sa traiesti si nu invers…
13. acest blog nu ma reprezinta in totalitate…acest blog va ramane aici ca marturie a unei perioade din viata mea…scrierile mele de aici nu reprezinta nici jumatate din cate alte randuri au curs in aceasta perioada…sun trairi de moment, experiente mai mult sau mai putin placute…renunt la a mai scrie aici pentru ca sinceritatea, deschiderea si vulnerabilitatea nu sunt valori pe care sa vreau sa le mai promovez…
Pe final, marturisesc ca ma simt de parca mi-as lua adio de la iubirea vietii mele…si, poate, scrisul este una dintre marile mele iubiri…dar e una din acele iubiri la care nu vreau sa renunt…si n-o sa renunt…pentru ca renuntarea la iubire inseamna resemnare pentru o viata in chinuri…
Adio si la revedere!
si o melodie…asa, ca sa-mi aduc aminte…nu prea are legatura cu textul, poate doar metaforic…dar mi-am adus aminte de ea acum…
